Vi s-a intamplat vreodata sa fugiti de ceva si sa esuati
lamentabil, trezindu-va exact in acea situatie? Ca atunci cand te desparti de o
persoana si brusc teama ta cea mai mare este sa nu o reintalnesti
intamplator...
Oare daca mi-e pofta de prajitura mea preferata, o sa il
gasesc la masa din colt savurand cu o placere nebuna tigarile alea oribile cu
miros de cirese? Oare daca ma duc vinerea la film o sa fie pe randul din
spatele meu? Oare daca mi-e pofta sa beau cafeaua intr-o dimineata de weekend
acolo unde am fost atatea alte dimineti impreuna, o sa il gasesc la masuta cu
scaune inalte? Si uite asa un sir lung de intrebari iti navalesc prin minte si
tot asa orasul care ti se parea atat de mare se ingusteaza putin cate putin.
In urma fostelor relatii “perfecte” m-am confruntat
cu teama reintalnirilor si am evitat atatea locuri in care altadata ma simteam
ca acasa. Teama cea mai mare nu era momentul in sine, ci senzatia de dupa...cand
te trezesti singura, uitandu-te inapoi cum Celalalt priveste senin inainte. Am
cazut si am reinceput sa merg “copacel” ca un copil, m-am simtit mai fragila sufleteste
si m-am revoltat de fiecare data din cauza asta. Ma luptam luni de zile cu mine
sa merg inainte, sa uit moment cu moment din relatia trecuta si era nevoie de o
simpla reintalnire ca sa ruineze tot ceea ce cladisem pana atunci.
Acum ceva vreme orgoliul meu sifonat zdravan a decis sa
se revolte si nu a mai acceptat sa se invarta in acelasi Univers mic...a evadat
plin de incredere si a inceput sa se plimbe obraznic chiar in locurile pe care
le numeam cu atata drag – ale noastre. Si ce sa vezi, era dichisit nevoie mare,
se mandrea si se simtea din ce in ce mai bine in pielea mea...si cu cat se
simtea mai bine, cu atat orasul asta devenea mai mare si peste tot rasareau din
senin locuri noi necunoscute pana acum, locurile MELE.
Mi-am promis sa nu sacai pe nimeni cu citate din carti,
care impodobesc zilnic peretele retelelor de socializare, precum globurile
pomul de Craciun, insa citisem la un moment dat ca cel mai bine este sa te
intorci intr-un loc in care nu s-a schimbat nimic ca sa iti dai seama cat de
mult te-ai schimbat tu...asa ca mi-am propus sa ma bucur de fiecare reintalnire
intamplatoare pentru ca e bine din cand in cand sa privesti inapoi, doar ca sa grabesti
pasul catre ceea ce te asteapta tot inainte.
Poza de aici