Initial am vrut
sa incep cu o marturisire de genul <Ma numesc X si am suferit multi ani de
sindromul “complimentofobie”>.
Nu, chiar nu exista termenul, insa nu am reusit sa nascocesc ceva mai creativ, sa
descriu de fapt o problema cu care (sper) s-au mai confruntat si alte persoane
– ce faci cand ti se spune ca nu stii sa primesti un compliment?
Rosesti ca o
domnisoara, multumesti si in sinea ta te intrebi “face misto de mine?” sau
“oare astea sunt texte de impresionat?” sau “oare are vreun interes ascuns”? Cu
cativa ani in urma cand am primit un compliment care ar fi gadilat orgoliul
oricarei femei (normaleJ) am izbucnit in ras si i-am raspuns pe un
ton ironic. S-a uitat in ochii mei si mi-a spus cu toata dragostea ca o sa ma
invete sa accept un compliment. Desi mult timp am crezut ca s-a tinut de cuvant
si m-a vindecat, cred ca terapia mea a fost cat se poate de simpla – s-a numit maturizare sau acel moment cand te uiti in oglinda si te simti bine cu persoana
din fata ta.
Insa “boala”
uneori recidiveaza si zilele trecute am trait un moment pe care l-as plasa la
granita fina dintre penibil si amuzant. Ca orice femeie care trebuie sa ia
decizii importante in viata, m-am hotarat sa ma relaxez intr-o dupa-amiaza la
masaj si am fost complet surprinsa cand am vazut ca tinerelul cu aer hip care
m-a intampinat la receptie era cel care urma sa imi “framante” particele
importante ale corpului. In timp ce ma gandeam cum sa imi strang mai repede
hainele de pe scaun si sa anunt ca a intervenit ceva neprevazut, m-a intrebat
cu un zambet naiv “Nu esti genul acela de femeie care o ia la fuga cand vede un
barbat la masaj, asa-i?” “Hahahahah,
exista astfel de femei? Stai
linistit, nu e cazul meu!”
Ora mea de
relaxare urma sa fie compromisa total cand spre finalul programarii imi suna
telefonul insistent, astfel incat m-am aplecat sa il inchid. Se uita la mine si
imi sopteste pe un ton natural si aparent distrat “Ai un profil frumos...” In clipa aia in mintea mea au inceput sa se
deruleze diverse scenarii– de unde imi stie profilul de Facebook sau oare se
refera la walllpaper-ul de pe telefon?! Despre ce profil vorbeste??!!” Zambesc
incurcata “Adica? Nu inteleg la ce te referi...” El se uita mirat la mine si
imi raspunde jenat “Profilul...al tau adica...(si pentru ca ma vede incurcata
in continuare)...profilul, conturul fetei...ultima oara cand am verificat asa
se numea in dictionar”. M-am simtit atat de jenata de parca tocmai nimerisem in
pauza unui meci in vestiarul fotbalistilor.
Concluzia? Nu incerca
sa descoperi adevaruri ascunse in spatele unor vorbe frumoase. Excesul de complimente nu dauneaza
grav sanatatii!
PS: Excesul
de Facebook poate provoca momente de paranoia! J