Pune-ti o dorinta!

decembrie. de ce ma surprinde cu intrebarea oare cand a trecut anul asta atat de repede?

parca ma simt din ce in ce mai nepregatita de graba cu care vine ultima luna in calendar. iti propui la inceputul anului sa faci atatea, incepi usor, usor sa te urnesti, pe la mijloc te gandesti ca au ramas inca nefacute, dar mai ai timp si brusc este luna decembrie.

am avut 3 rezolutii pentru acest an si mi-am implinit doua dintre ele, statistic stau destul de bine. am zis ca o reciclez si o las pentru anul viitor, dar o rezolutie nu trebuie sa ramana neimplinita mai mult de doi ani la rand, deci 2014 se anunta destul de promitator. 

si totusi luna asta vine prea repede. a inceput deja agitatia cumparaturilor, cadourilor, si parca mai vreau putin timp sa imi indeplinesc si dorinta ramasa neimplinita. astazi m-am apucat sa imi ordonez cartile din dulap, cautam una in mod special. dintr-o carte cad multe biletele. de cand or sta astea pe aici? incep sa le citesc si dintr-o data sunt in camera mea de la Ploiesti, in urma cu 18 ani. mama imi scria mereu biletele cand pleca la serviciu si mi le lasa pe perna sau pe masa din bucatarie. era o dimineata la fel de rece ca cea de astazi, cand m-am trezit si am gasit poezia asta pe perna ei:

punte sa-ti fiu pe care sa treci,

greul sa-l sari, sa nu il petreci

far sa iti fiu, cand bezna-i ori ceata.

cand voi pleca, mereu sa stii,

iti sarut ochii in dimineata.

un altul pe care scrie apasat cu pix albastru anul 2005, dupa prima restanta la facultate, pitit de ea intr-una dintre cartile de literatura engleza:

prin foc, prin spăgi, prin glonţi, prin fum,
prin mii de baionete,
urcăm, luptăm... iată-ne-acum
sus, sus, la parapete. (nu te intrista, o sa fie bine pana la urma! Mama)

au trecut atatea ierni de atunci si dintr-o data mi-e dor de biletele ei, de anii aia care au zburat prea repede. 

am primit un sms, oare unde am pus telefonul? 

de esti femeie, ridica-te si mergi,

pe drumul ce tu singura-l alegi

si nu te-mpiedica de cate-un cui

ce-si spune un adio, numai lui. (nerealizarea unui lucru pe care l-ai dorit este uneori cel mai bun cadou al sortii. Mama)

ma asez in pat si recitesc de cateva ori “biletelul” ei din 2013.

afara e deja decembrie, dar nu mai am nicio dorinta de implinit anul acesta. mai e timp.

Poza de aici