Ce faci?
Stii cat ma incomodeaza intrebarea asta? Niciodata nu stiu ce te astepti sa iti raspund!
Se uita la ea de parca o cunoastea dintotdeauna. Venise prima data la el in urma cu un an si ii paruse atat de vulnerabila, de fragila. Ii povestise viata ei, despre iubirile trecute si cele care inca nu se incheiasera, despre temeri si asteptari. De fiecare data cand povestea, vorbea tare si apasat, accentua fiecare cuvant pe care vroia sa il retina. Gesticula des si uneori isi aranja fusta intr-un fel care o facea sa para o copila timida. Alta data i s-a parut ca se uita intr-un mod in care incerca sa il seduca. Ar fi vrut sa ii ofere raspunsurile pe care le astepta, dar trebuia sa le descopere singura. Avea momente cand se bucura ca sufera, stia ca asta o va determina sa uite. Alteori ii era atat de mila de ea ca ar fi vrut sa o ia in brate si sa ii spuna ca timpul va fi bland.
Astazi a plans pentru prima data. A izbucnit dintr-o data urland ca regreta toti anii aia, ca e atat de dureros sa vrei sa mergi mai departe si sa nu poti. Sa ramai in acelasi loc in timp ce toti ceilalti isi vad de vietile lor lipsite de sens. Nici acum nu poate sa explice ce s-a intamplat cu el. S-a ridicat de pe canapea si a luat-o in brate. Nu a fost surprinsa, nu s-a retras speriata, doar plangea ca un copil si se agata de el cu disperarea unei femei care astepta de prea mult timp asta.
E joi, aceeasi ora. Sta de juma’ de ora pe balcon, isi aprinde inca o tigara si pentru prima data se gandeste ce va face daca nu o sa vina. Cand a auzit soneria a tresarit de emotie.
Zambea strengareste si de data asta il intreaba ea prima...ce faci?
...Te asteptam...
Poza de aici