la 35 ani se considera un barbat implinit. copil fiind, singurul lucru la care visase, era sa nu mai fie sarac. si pentru asta a luptat toti anii astia, dar mai ales a facut nenumarate compromisuri. cand se temea sa ia decizii importante, isi aducea aminte de copilul de 10 ani care se uita in vitrina pe lipscani la un trening de fas. mama nu i l-a cumparat niciodata. avea de ales intre mancare sau haine si invariabil lucrurile rupte puteau fi cusute.
visase sa devina un fotbalist cunoscut, dar si aici mama a avut un alt plan pentru el. l-a trimis la scoala si i-a spus ca singura lui sansa in viata este sa munceasca si sa invete mai mult decat ceilalti. si asa a facut, in ciuda profesorului de matematica (tu nu ai sanse sa intri la liceu fara meditatii!) si a dirigintei de fizica (poate ar fi mai bine sa dai la o alta facultate, ASE-ul nu e pentru tine). in toti anii in care a luptat sa scape de saracie, a iubit in tacere aceeasi fata din scoala generala pana la terminarea liceului. nu a avut niciodata curajul sa ii marturiseasca sentimentele, nu se simtea de nasul ei.
acum, cand sticla de vin rosu pe care o savura la un restaurant scump din oras costa cat primul lui salariu castigat ca agent de vanzari, se simtea cu adevarat implinit. a iubit femei frumoase, a facut un copil cu una dintre ele, a parasit, a avut amante, a parasit din nou. si-a cumparat apartament, apoi duplex, apoi casa, apoi casa de vacanta. a ajuns in cea mai inalta functie la o multinationala unde, cu 10 ani in urma cand se angajase, si-a dat seama ca principiile de acasa nu se potriveau cu dorinta lui de a fi cel mai bun. asa ca a invatat sa darame ziduri, sa incalce limitele si sa nu mai lase loc pentru remuscari.
stia ca femeia din fata lui era frumoasa...si atat. o cunoscuse la un hotel in timpul unei calatorii de afaceri si intr-o saptamana se mutase la el. uneori il astepta seara cu supa de galuste si asta ii aducea aminte de vremea cand statea acasa. din cand in cand se mai gandea la Ileana. l-a parasit cand si-a dat seama ca nu era barbatul care sa ii ofere o familie, dar ea a fost singura femeie cu care si-a dorit asta. nu a inteles pasiunea lui pentru bani si nici nu aproba metodele prin care ii obtinea. Ileana era idealista, putea sa traiasca fericita cu dragoste si zambete. a ales sa o lase sa plece, decat sa il impiedice mai tarziu sa isi implineasca visele. nu ii pare rau, e mai simplu cand are langa el o femeie fara planuri de viitor sau asteptari nerealiste. e mai greu de dezamagit.
la 35 ani chiar se simte un barbat implinit. nu isi aduce aminte ultima oara cand a fost fericit, dar nu si-a dorit niciodata asta.
banii l-au consolat foarte bine in toti anii astia...
imaginea de aici