rujul rosu, geanta plic si deja era pregatita pentru o noua relatie, un gand din ce in ce mai aproape de a deveni realitate. chiar se ingrijora ca iar nu are cu cine sa mearga in concediu vara asta si acum coasta amalfi era mai aproape ca oricand.
sandalele ei se asortau perfect cu catifeaua fotoliilor de pe terasa si cu camasa lui bleu-ciel. discutia incepuse insa destul de stangaci, faceau pauze lungi pana sa gaseasca un subiect comun, dar nu se ingrijora. intotdeauna e mai greu sa vorbesti cu cineva, atunci cand nu esti ascuns dupa tastele unui telefon.
dupa o ora, un kinley cu lamaie si o cola, amandoi au concluzionat ca ar fi bine sa ceara nota. ok, poate nu se va duce cu el la amalfi inca, dar asta nu inseamna ca nu e un tip cu care poate avea o relatie serioasa.
18 lei. el scoate portofelul si o intreaba, uitandu-se pierdut la nota de plata.
- cat sa las, 1 leu sau 2?
nedumerirea lui a luat-o prin surprindere si a ramas uitandu-se in ochii lui, sperand ca intrebarea era o gluma menita sa destinda mai mult atmosfera.
au trecut cu bine peste episodul bacsisului, dar ea nu reusea sa isi recapete entuziasmul. stateau de 20 minute in masina in fata blocului ei si, in timp ce il asculta, se incuraja ca nu toti barbatii au experienta primei intalniri. e un tip prezentabil, lucreaza la banca, merge la sala, calitati ce il recomanda pentru o relatie de dragoste stabila.
- ai un servetel? o intreaba din senin.
- un servetel? (si-a adus aminte ca le lasase in geanta mare de birou). nu am, dar pentru ce iti trebuie?
- pai sa iti stergi rujul ca sa ne putem saruta...
a stat cateva secunde uitandu-se in gol, cu gura cascata. parca tocurile sandalelor se inmuiasera o data cu sperantele ei naruite. simtea ca se “dilueaza” cu fiecare intalnire esuata, ca daruia o parte din ea si se risipea din ce in ce mai mult.
“o femeie, foarte dura,
s-a luat cu-n barbat in gura,
incat dansul, dintr-odata
a ramas… gura rujata!”
(Emil Ianus)
Imaginea de aici