a inceput sa vorbeasca repede si sa gesticuleze mult. incercam sa urmez sirul povestii si a gandurilor ei, dar mi-era din ce in ce mai greu.
- trebuie sa scrii o poveste despre mine, poate o sa il regasesc candva.
era la o petrecere pe plaja si l-a vazut intr-un grup de patru baieti. i-a atras atentia pentru ca avea o atitudine diferita, pentru un loc in care majoritatea venise sa isi inece mintile in alcool. statea cu spatele la multimea care se agita frenetic intr-un du-te vino continuu. parea deranjat de toti, de parca dadusera buzna in propria lui casa si incerca sa scape de ei. si-au intersectat privirile de cateva ori, ba chiar i s-a parut ca i-a raspuns cu un zambet. nu facuse niciodata primul pas intr-o relatie. fie ca a fost una de lunga durata sau o iubire pasagera, asteptase momentul potrivit sa fie el cel care se prezenta primul. era felul ei de a se feri de un refuz.
era aproape 5 dimineata si el devenea din ce in ce mai preocupat sa plece.
- stii cum e sa iesi din zona de confort pentru prima data? m-am dus la el si i-am spus ca vreau sa vedem rasaritul impreuna.
trecusera minute bune pana cand unul dintre ei sa intrebe ceva. stateau in tacere uitandu-se la cei care ramasesera pe malul marii si din cand in cand isi mai povesteau nimicuri. i se parea ca prezenta ei il stanjenise, ca il obligase cumva sa iasa din propria lui zona de confort. au stat o ora impreuna, pana cand dintr-o data ea a plecat. a intrerupt brusc conversatia, fara sa astepte vreun raspuns de la el.
alex are 29 ani, a terminat arte plastice si lucreaza in animatie 3D. e din Mures si sta de patru luni in baneasa. din cand in cand isi mai aduce aminte de tipa pe care a cunoscut-o intr-o noapte lunga, care se transformase in rasarit. dar ea plecase brusc, de teama sa scrie o poveste in care alex nu ar fi cautat-o niciodata.