mi-au inghetat mainile si afara miroase a iarna. a iarna care vine iar prea repede. functia shuffle isi face de cap in playlist-ul meu. fiecare melodie are miros, gust, are culoarea si momentul ei. stiu cand am ascultat-o prima data si cand am incetat sa o mai ascult. unele sunt pe repeat si altora nu am putut sa le mai dau play niciodata. imi aduc aminte de fiecare dintre ele, de fiecare om care a plecat, a ramas sau s-a intors. e vara, primavara, zi, noapte si parca toate se succed in mintea mea ca si cum s-ar fi intamplat ieri.
The Cure – Just like heaven: miroase a portocale si a cozonac proaspat facut. a doua zi de craciun, camera de camin din leu. are gustul sangelui care iti ramane pe buze dupa ce te-ai sarutat incontinuu minute in sir. gustul lacomiei. are culoarea asternuturilor gri si a incertitudinii. e dragostea traita pe furis.
Devendra Banhart – Brindo: are gust de biscuiti inmuiati in ceai. sau de cuburi cu ciocolata de la lidl, care se topesc in paharul de lapte fierbinte. miroase a mobila veche, inghesuita intr-o camera mica. a desfrau amestecat cu piele transpirata. a fericire simpla. certitudinea ca maine nu voi mai fi aici. e ziua de ieri. e despre bufnite si fire de par incalcite. e despre cum vreau sa traiesc. ca ei doi.
Mumford & Sons – Winter winds: are culoarea zapezii, a frigului, a oaselor inghetate. singuratate amestecata cu amintiri. are gustul paharului cu apa pe care il lasa in fiecare marti in stanga fotoliului ca sa ajung usor la el. a lacrimilor fortate si a diminetilor cu dureri de stomac.
Ibrahim Maalouf – My name: are gustul, culoarea si mirosul Parisului in luna septembrie. e despre noi si despre mine. e forfota si multa poleiala. ochelari rayban pierduti in decorul unor restaurante cu stele Michelin. ciocolate godiva si plasturi cu morfina.
Jessie Ware – Wildest moments: are gust de gris cu lapte si mirosul lolitei lempicka. e telefonul care suna, desi e pe modul “do not disturb”. uneori miroase a liliac, alteori are culoarea vitei de vie din toscana. primavara.
Kings of leon – Closer: melodia asta e pentru drumuri lungi. are mirosul puloverelor proaspat spalate si gustul ceaiului de lemn dulce de la omv. e aspra ca barba barbatului care sta in stanga. e despre tacere si despre straduta serpuita din busteni. e despre drumuri la capatul carora nu e niciodata un “bine ai venit”. e despre “unde ai fost?”.
The Kooks – Bad Habit: e pentru noptile care nu stii cum incep si nici cand se termina. e despre necunoscut si indiferenta. are gustul paharelor de rose si mirosul increderii in sine. al arogantei. al fustelor de piele si tocurilor de 10. al barbatilor timizi si femeilor care stiu intotdeauna ce vor de la ei.
Lover lover – Freebirds: are gustul libertatii. al neputintei si apoi din nou al libertatii. al libertatii pe care nu ti-ai dorit-o niciodata, dar pe care o meritai din plin. are mirosul bujorilor tinuti in vaze mari de cristal. si a diminetilor in care nu te trezesti cu ceas.
Arctic Monkeys – Why’d you only call me when you’re high: miroase a rasarit de soare in vama veche. are gust de aperol sprit si culoarea rochiei de matase albe cu flori. tatuaje ascunse sub pantaloni scurti si piele sarata. numere de telefon pe care nu o sa le apelezi si nume pe care le-ai uitat de vineri pana duminica.
Editors – Sugar: miroase a tamaie si a “nou”. are gustul exuberantei si a lacrimilor sarate. a oboselii amestecate cu dorinta carnala. a pantofilor cu flecuri tocite si a bocancilor de munte. a copilului singur si a femeii in dresuri cu portjartier. a mesajelor la care nu raspunzi niciodata si a celor carora nu le dai send. a cimitirului si a scolii de baieti si fete. e despre “nu stiu” si despre “ce-ar fi daca”. e doar despre mine.