veronica se hotaraste sa fie sexy

daca ma intrebati pe mine, veronica e o tipa tare faina. micuta de inaltime, par lung ondulat, gingasa in gesturi si aspect, naturala. din cand in cand mai sufla in breton ca ii intra in ochi. as compara-o cu un ghiocel, ca sa va faceti o idee despre ea. 

cu vreo 4-5 ani in urma, veronica locuia cu iubitul ei, undeva prin zona nerva traian. intr-o seara se intorcea de la birou si tot drumul pana acasa se gandea ce sa mai gateasca si daca a raspuns la mailul trimis de seful ei pe la sase. pe cand deschidea cutia postala, observa pe prima treapta un portofel negru. sta cateva minute sa se gandeasca daca ar fi indicat sa il deschida. sigur e al unui vecin, asa ca mai bine se duce la administrator sa verifice. dupa 15 minute suna la etajul 3. aude o voce de femeie care intreaba cine e.

- buna seara, doamna iotta. sunt vecina de la 1. am gasit un portofel in bloc si cred ca e al dvs...

se deschide usa si veronica isi drege glasul pentru o clipa. o cocota intr-un halat rosu de satin, care abia ii acoperea corpul proaspat bronzat la solar, se uita la ea cu un aer plictisit si deranjat. parul blond-ars, intins cu placa, buze tuguiate injectate cu tot felul de acizi, silicoane, o dunga neagra in locul sprancenelor. un mersi sec si o usa trantita in graba. seara radea cu iubitul ei pe tema vecinei barbie, a halatului pufos si a sosetelor de lana pe care veronica le purta in casa. 

in 2015 veronica si iubitul ei s-au casatorit, iar in noiembrie se mutau deja in apartamentul proprietate personala. etajul 4, intr-un bloc nou, la cateva strazi distanta de unde statusera atatia ani cu chirie. si l-au aranjat ca in revistele de design interior, pe care ea le studiase cu sfintenie in ultimul an. in preajma sarbatorilor, casa mirosea a vin fiert si a tort de ciocolata. veronica il pregatise ca sa sarbatoreasca prima luna in noua casa. uitase ca de dimineata o vecina intrebase pe grupul asociatiei de proprietari de pe whats app daca are cineva sa ii imprumute o bormasina. raspunsese incantata ca o pot ajuta ei, au cam terminat de amenajat prin casa si erau bucurosi sa fie de folos si altora. insa cand a primit mesaj de la vecina daca poate sa vina in 10 minute sa ia bormasina, veronica nu mai avea niciun chef de socializare. 

- tu esti barbat, stii cu bormasina si d-astea! eu nu mai sunt in stare de politeturi.

cand sotul a deschis usa, si-a dres glasul inainte sa o pofteasca pe vecina in casa. satena, subtire, machiata, ondulata, parfumata, intr-un halat scurt, roz si cu botine in picioare. paseste sfioasa pe hol si isi cere scuze pentru ora tarzie, dar maine vin muncitorii dis de dimineata. o vede pe veronica pe canapeaua din sufragerie si isi trage mai bine halatul sa isi acopere sanii, care parca se incapatanau sa iasa afara. veronica trecuse de la mirare, la indignare, la admiratie in cateva secunde. se indreapta brusc spre usa si se prezinta ca fiind sotia domnului de langa. domn care ramasese cu un zambet tamp, uitandu-se la vecina in halat roz.

- bormasina, dragule, o aduci vecinei noastre?

- ah, bormasina! da, vin imediat. suntem incantati sa fim de ajutor vecinilor.

au povestit cateva minute amandoua despre piese de mobilier, tapet, gresii, culori si alte detalii nesemnificative despre casa fiecareia. in tot acest timp veronica se uita la vecina si se gandea ca seamana cu o actrita pe care o vazuse de curand intr-un film. ii era ciuda ca nu apucase sa se schimbe si ramasese in salvari si hanoracul asta lalai. macar daca si-ar fi scos botosii pufosi din picioare. sau daca nu s-ar fi demachiat imediat ce se intorsese de la birou. sau daca ar fi avut parul proaspat spalat si nu prins neglijent intr-o coada. sau daca vecina nu ar fi aratat ca sora mai mare a aliciei vikander.

- pe la ce ora sa va aduc maine bormasina inapoi?

- pe la 6 eu ajung acasa, apuca sotul sa raspunda primul.

- ehh, stai linistita. dupa 8 suntem acasa, nu e graba, il intrerupe veronica, incercand sa afiseze un aer relaxat.