cu ana mea am baut primul pahar de corcova rose si am trait cea mai frumoasa vara, dinainte de 30. ana mea m-a facut sa ma indragostesc de romanele sud-americane si sa adorm noptile visand la iubirea nebuna a anilor 20 dintre Zelda si Scott Fitzgerald. ana mea e cea cu care am mancat mic dejunul balerinelor in bucataria de pe obcina mare, cea care mi-a primit periuta de dinti langa a ei si tot cea care mi-a aruncat-o la gunoi la scurt timp. se indragostise...
ana e cand Zelda – energica, intr-o cautare continua a independentei, cand Gala – pasionala, indecenta, misterioasa, cand Ana, cea care iubeste inca cu nesiguranta celor 26 ani, imprevizibil si ratacit. ana mea m-a lasat singura in mijlocul barului ca sa se duca la un tip pe care pusese ochii cu 10 minute in urma, dar a fost si cea care m-a asteptat cu tort, artificii si lumanari in fata blocului cand am implinit 30. ana mea nu ma cauta doua saptamani, raspundea sec la mesaje, dar imi scria dintr-odata: “o sa iti cumpar toate cartile. esti facuta din iubire”.
ana mea isi pune pantofii cu toc rosii si fusta mulata de piele cand e indragostita. ana mea poarta cand aripi de inger, cand fusta plisata de scolarita, cand sortul de bucatarie sau cizmele peste genunchi. ana mea i-a primit la ea, i-a facut sa se simta doriti, speciali sau i-a lasat sa plece dimineata fara sa se uite in urma. ana mea le-a facut omlete, le-a spalat sosetele colorate sau le-a sters numarul din telefon a doua zi. dar ana mea mi-a spus o singura data ca il iubeste, asa cum ana de la 25 ani nu o sa mai iubeasca vreodata. si a iubit. si iubeste. cu nebunie, cu pasiune, cu muscaturi, cu urlete, cu bagaje la usa si cu periute de dinti aruncate la gunoi.
ana mea pleaca. ia cu ea edenul, pufii de la expirat, paharele de corcova rose, canapeaua roz de pe obcina mare, baclavalele de la nasser, dantelele, ciorapii de lana, bandajele de la mercedes, muzica alexandrinei, noptile din romanele lui Hemingway, castelele de carton si putin din nebunia si inconstienta cu care am trait impreuna ultimii trei ani. ana mea nu e despre dor sau lacrimi de copii. ana mea e despre “pe curand” si despre fluturi in stomac, plaje insorite si hibiscus.
ana mea pleaca la 8.600 de km departare si in seara de dinainte a fost despre hohote de ras, povesti cu continut sexual explicit, cartea pe care o vom scrie impreuna si mesajul pe care mi l-a soptit la ureche inainte sa ne despartim:
“nu uita niciodata ce as face eu cu o pereche de picioare asa misto ca ale tale!”
nu plange, ana…