nu mai tin minte momentul exact cand ne-am mutat impreuna. si cand zic mutat, nu ma refer ca mi-as fi dus toate hainele din sifonier si mi le-as fi mutat intr-a lui. pentru el faptul ca dormim 3-4 nopti pe saptamana impreuna vine la pachet cu “stresul” unei relatii serioase.
in prima dimineata cand mi-am uitat intentionat periuta de dinti la el eram sigura ca o sa ma sune la birou si o sa faca un mare caz din asta. a acceptat tacit periuta verde turbat, cateva camasi de birou, o pereche de balerini, samponul si un rimel. usor, usor dantelele si-au facut loc in comoda lui de otel printre maieurile tetra. comoda de burlac, cum o numea mandru. nu stiu cu ce gen de femei a fost obisnuit, dar la inceput nu aprecia o femeie altfel decat dezbracata in dormitor. in prima noapte cand l-am asteptat in rochia neagra mulata si ma plimbam lasciv prin casa, m-a intrebat daca am de gand sa ies asa pe strada. i-am raspuns cu o voce suava ca e doar pentru activitati interioare, deci de purtat pe dedesubt. replica lui a fost “ah, genul izmenelor pe care le poarta barbatii.” a urlat dupa mine ca sunt nebuna cand i-am spus ca e un mitocan si am trantit usa de la bucatarie atat de tare ca a cazut tencuiala.
in prima dimineata cand mi-am uitat intentionat periuta de dinti la el eram sigura ca o sa ma sune la birou si o sa faca un mare caz din asta. a acceptat tacit periuta verde turbat, cateva camasi de birou, o pereche de balerini, samponul si un rimel. usor, usor dantelele si-au facut loc in comoda lui de otel printre maieurile tetra. comoda de burlac, cum o numea mandru. nu stiu cu ce gen de femei a fost obisnuit, dar la inceput nu aprecia o femeie altfel decat dezbracata in dormitor. in prima noapte cand l-am asteptat in rochia neagra mulata si ma plimbam lasciv prin casa, m-a intrebat daca am de gand sa ies asa pe strada. i-am raspuns cu o voce suava ca e doar pentru activitati interioare, deci de purtat pe dedesubt. replica lui a fost “ah, genul izmenelor pe care le poarta barbatii.” a urlat dupa mine ca sunt nebuna cand i-am spus ca e un mitocan si am trantit usa de la bucatarie atat de tare ca a cazut tencuiala.
apoi marti seara tot el avea chef de una-alta si se gudura pe langa mine ca un caine in calduri. eram inca nervoasa, dar trebuie sa recunosc ca imi place de el. nu e genul ala de indragosteala ca la 20 ani, cand imi pierdeam capul complet dupa vreun coleg de facultate si ne sarutam cu orele la fantana de la universitate. e ceva matur in toata relatia asta, pe masura ce ii cunosc defectele, i le accept si nu mai incerc sa le transform pe placul meu. credeti ca mie imi plac ochelarii lui cu rama groasa, maieurile tetra, cele 2-3 5 (cinci!!) kg in plus si agresivitatea-i caracteristica? sau mirosul tigarilor de foi care s-a impregnat in toata casa? intr-o seara am cumparat un aparat air wick anti-tabac si l-am lasat discret pe hol la intrare. ma tot intreba nervos ce pufaie in halul ala. venise acasa dupa cateva pahare de vin si ne-am certat. am iesit trantind usa, dar eram convinsa ca o vina dupa mine. omul asta cu o prejudecata stupida despre realitate are si partile lui bune.
in dimineata asta m-am trezit la 7.30 si am dat nas in nas cu el in pat. nu a mai tresarit ca altadata, deja s-a obisnuit sa ma gaseasca in weekend-urile lui. a zambit si m-a pupat pe frunte. m-am topit ca o adolescenta, va dati seama. nu e genul de barbat tandru, gesturile astea nu sunt desuete pentru noi si le apreciez asa cum vin. s-a cuibarit langa mine si in cateva minute sforaia usor. m-a bufnit rasul, dar am ramas acolo in tacere. imi faceam un plan in minte despre cum sa il trezesc si sa il conving sa mergem la mare. anticipasem urletele, intrebarile de genul “femeie, cat de nebuna esti?” sau “nu mai bine stam acasa si ne uitam la filme proaste?” am pus muzica in surdina si am inceput sa ii soptesc ca i-as face asa si pe dincolo. pe la 11 alergam desculta pe nisip si ma bucuram ca un copil de prima “batalie” castigata. se uita la mine si nu zicea nimic. dar privirea aia a lui, ochii mari, senini, erau altfel decat in urma cu cateva luni cand ne-am cunoscut. parca disparuse incrancenarea.
cateva ore mai tarziu ne beam cafeaua intr-o pravalie inghesuita, cu scaune si masute mici de lemn. pe fundal se auzea hot chip – need you now si amandoi am zambit in acelasi timp. e una dintre melodiile noastre de drum lung. ma uitam la barbatii din jur, apoi la el. spre deosebire de ei, inghesuiti in camasile lor de duminica si in puloverasele colorate, inchise la fiecare nasture, avea o neglijenta studiata in felul de a se purta si a se imbraca. motiv pentru care l-as fi ales de fiecare data tot pe el. am lasat capul in jos de teama sa nu imi citeasca gandurile. dupa cateva minute imi sopteste la ureche “ai vazut-o pe tipa aia misto de la masa din colt?” eu ca fraiera ma gandeam ca e cel mai prezentabil barbat de aici si el imi arata alte femei mai frumoase. cand ma intorc in stanga imi dau seama ca ne oglindeam in geamul de la intrare si ca tipa aia misto purta de fapt rochia mea alba, semi-transparenta in lumina soarelui. omul asta cu o prejudecata stupida despre realitate are si partile lui bune.
Imaginea de aici