pentru fiecare zece oameni care iti vor spune sa renunti, va exista mereu cel putin unul care iti va da curaj si incredere. de fiecare data cand ma intreb daca povestile pe care le scriu mai au un sens si in viata altora, raspunsul vine adus de un curier sau de un om drag. stau pe canapeaua cu perne colorate si ma gandesc la cei care imi ofera povesti. prieteni, oameni de pe strada, de la cafeneaua din weekend, de la masa de langa, barbatul care mi-a raspuns la zambet sau cel cu care am ascultat muzica faina, cel care a venit sau cea care a plecat. toti cei care se regasesc in povestile mele cu sau fara voia lor. intamplator sau intentionat. din cand in cand o sa le multumesc aici. ceea ce va doresc si voua.
Cu multumiri:
• fetei dragute de la inmedio din piata victoriei, care mi-a zambit atat de sincer si senin, intr-o zi in care oamenii erau prea ocupati sa isi traiasca propria munca;
• tipului de la steam care mi-a facut cappuccino-ul de sambata si mi-a adus aminte cat de interesanti sunt barbatii cu simtul umorului;
• cuplului in varsta care vine in fiecare zi sa isi bea cafeaua vis-à-vis de biroul meu de parca lumea sta pe loc in jurul lor. e despre ceea ce conteaza in final;
• sefei de magazin din mega image mihalache care aseara a iesit sa ajute un batran ce nu se descurca cu plasele de cumparaturi. ea blonda, cu parul lung, el aplecat de spate si de griji. un fel de intalnire intre azi si maine;
• colegelor care mi-au lasat un sfert din prajitura tiramisu pe masa din bucatarie. chiar si atunci cand nu ceri, ti se va da;
• tipului de la frudisiac care mi-a dat peste mana cand am vrut sa imi pun zahar in cafea. gusturile se educa, trebuie sa fie cineva dispus sa te invete;
• oamenilor de la guerilla care de luni sunt on air din nou. ascult radioul celor care zambesc pe strada cu castile in urechi si se saluta cand intra in lift, chiar daca nu se cunosc. e despre bun simt;
• doamnei care a strigat dupa mine ieri si, pentru ca nu i-am raspuns (ascultam radio, desigur), a alergat sa imi spuna ca eram cu jupa la vedere. nu intelegea daca asa arata modelul fusei sau doar mi se ridicase. era ultima varianta;
• vecinului meu, cizmarul, care a deschis pravalia sambata special pentru mine si perechea de espadrile rupte;
• barbatului care mi-a trimis primavara asta un album care mi-a ravasit noptile si mi-a amintit de iubirile mele ratate. de fapt, era doar despre cea viitoare;
• tipei de la receptia casei vlasia din snagov, care purta ochelari ca ai mei. avusese un eveniment pana dimineata, urma altul in cateva ore si ne explica cu rabdare si zambet pe unde sa ne plimbam cu bicicletele in zona;
• oamenilor ale caror like-uri nu le vad, dar care citesc povestile mele. mai rar sau mai des, in ritmul in care ele se vor scrise;
• celor care se gandesc sa multumeasca mai mult sau mai des. celor care vor saluta oamenii din lift, chiar daca nu ii cunosc. colegei care data viitoare o sa raspunda la salut. celui care in loc sa tipe, zambeste. celei care in loc sa barfeasca, lauda. tipului care ma va intreba daca vreau zahar in limonada si celui care va tine minte ca am cerut fara gheata. barbatului care va ramane o noapte, dar si celui care va dori sa se intoarca. prietenilor care ma incurajeaza, dar si celor care fac misto;
• persoanei care mi-a trimis cutia de bezele si mi-a amintit ca oamenilor trebuie sa le spui ca te gandesti la ei. uneori nu are sens sa ii lasi sa ghiceasca, poate vor nimeri varianta gresita.
la final nu e despre cate bezele ai mancat, ci e despre povestea pe care ai trait-o mancand bezelele alea. multumesc.