berlin, intre coldplay si peronul liniei U2

anul trecut de craciun mi-am facut cel mai frumos cadou, biletul la concertul coldplay de la berlin. am asteptat jumatate de an data de 29 iunie. nu mai tin minte ultima oara cand m-am bucurat la fel de mult, cand am fost atat de entuziasmata pe fiecare acord al fiecarei melodii, cand m-au emotionat mai tare oamenii din jur si reactiile lor. perfect. si cam asta este singurul cuvant care imi vine acum in minte.

cam de cand am invatat sa fiu responsabila pentru propriile bucurii, am inceput usor, usor sa traiesc si povestile despre care scriu aici. mai mici sau mai mari, mai costisitoare sau gratuite, acasa sau in alt colt al lumii, singura sau alaturi de prieteni, pe tocuri sau in espadrile, pe muzica indie sau electronica, am invatat sa gasesc ceea ce imi place in fiecare dintre intamplarile ultimilor trei ani. 

sunt norocoasa ca si berlin a fost o poveste. una intensa si neasteptata, ca aroma cafelei de la westberlin, coffee shop-ul unde incepeau diminetile care se transformau in dupa-amieze tarzii. sunt norocoasa pentru momentele cand ne doream lucruri diferite, cand una voia sa bea ceai verde, iar alta cauta vitrine cu banana bread. cand una voia sa doarma, cealalta sa viziteze nu stiu ce muzeu, iar alta sa caute pe trip advisor unde se gaseste cel mai bun restaurant cu sushi. datorita lor am descoperit orasul altfel decat imi parea la prima vedere, l-am colorat si l-am umplut de viata cu hohote de ras si povesti despre care nu voi scrie niciodata. de cand cu pasiunea de povestitoare, dupa fiecare vacanta las totusi aici cateva bullet-uri corporatiste despre ce mi-a placut si vreau sa tin minte pentru mai tarziu:

• coldplay cantand “fix you”, melodia unor ani in care fericirea venea la pachet de doi
• magazinul &other stories, datorita numelui si rafturilor cu lucruri pe stilul meu, simple, minimaliste si pline de camasi albe
• barman-ul de la pizzeria din cartier, care lucrase acum 20 ani la cofetaria cina din ploiesti (orasul unde m-am nascut) si inca intelegea si vorbea bine romana
• salatele de la weilands si piata Potsdam
• emotia traita la monumentul dedicat victimelor holocaustului 
• gradina castelului charlottenburg, vazuta pe fuga cu promisiunea ca o sa ne intoarcem sa o descoperim altfel decat in ultima zi a unei vacante pline
• cele 25 grade zilnice si apusurile de la balconul apartamentului din cartierul mitte
• terasa gradinitei de pe acoperisul de vis-à-vis, unde copiii se jucau in pauza la piscina gonflabila si baietii alergau fetele cu furtunul sa le stropeasca
• orasul vazut la miezul noptii din turnul de televiziune si hohotele de ras de dupa
• voo store, unde oamenii beau cafea in timp ce probeaza sneakersi de la acne sau rochiile perfecte de la maison margiela
• mancarea de la neni, cel mai frumos restaurant descoperit in vestul berlinului si privelistea din monkey bar-ul de la acelasi etaj, 10
• sambata, ora 5.30, peronul eberswalder strasse si cele sase luni pe care le-am asteptat impreuna
• emotiile traite in timpul meciului germania – italia, la o terasa cu zeci de televizoare si sute de nemti si bucuria lor de la final
• strazile pline de viata si cantec de dupa meci
• rasaritul de la watergate club, dansul de la 6 dimineata si degetele care se plimbau prin par, de parca ar fi facut asta dintotdeauna
• nebunia de dupa si povestea pe care sunt fericita ca mi-am asumat-o. cu neincredere, cu emotie, cu zambete tampe si dorinte puse in gand
• somnul pe furis din taxi 
• numele barului “zu mir oder zu dir”
• flea market-ul de la mauerpark si cartierul prenzlauer berg
• fericirea pe care am simtit-o ca a venit sa ma vada “meredith grey a mea” sau jumatatea cea buna din mine, despre care am scris dupa fiecare vacanta in germania, aici si aici
• multe altele mici sau mari, necunoscute pentru toti, dar atat de importante pentru mine

Fotografii facute de Simona