jurnal de electric castle

despre electric castle numai de bine. m-am intors acasa si inca rememorez zilele trecute si oamenii pe care i-am intalnit acolo. entuziasm, veselie, culori, bun simt, muzica pentru toate gusturile, cizme de cauciuc, pelerine si da, ploaie.
ploaia care s-a incapatanat crezand ca o sa trimita acasa oamenii de la electric. mai mult i-a ambitionat, tinand cont ca sambata, in cea mai ploioasa zi, am inteles ca au fost peste 30.000. bref, la bontida spectacolul nu s-a tinut doar pe scena. spectacolul din public a fost mai impresionant.

am invatat inca o data ca fericirea mea se gaseste la drum lung si are uneori un playlist neprevazut. fericirea mea nu tine cont de soare sau vreme rea. e despre oamenii din jur, iar la electric au fost al naibii de faini. cu mici exceptii, din care am mai tras niste invataminte.

in tribuna VIP din fata scenei principale, s-au adunat sambata si cativa bloggeri de “valoare”. nivelul discutiilor a atins punctul culminant cand, deranjati probabil ca nu erau asa multe persoane publice in jur cu gusturi la fel de fine, au inceput sa faca niste comentarii de prost gust:

- bai, cine mai e pe aici?

- pai astia de la mastercard, noi cu ppd-ul si restul niste secretare obosite care probabil au gasit bratarile cadou sub tastatura.

morala: povestile frumoase se scriu in noroi cu oamenii, nu sus in tribuna cu porcii. ceea ce va doresc si voua.

Imagini surprinse de Simona.