italienii au in jur de 45-50 ani, ea are parul infoiat si e imbracata complet in alb. bronzata, cu o jacheta lucioasa pe umeri si o bratara la picior. el are parul carliontat, lins pe spate si poarta bratara si lant de aur. ei i se face frig si el ii ofera jacheta. englezii au in jur de 65-70 ani, ea are parul grizonat si ochelari de vedere cu rama visinie. o bluza mov, margele asortate cu cerceii. el are o camasa cu maneca scurta verde si pantaloni cu dunga.
chelnerul vine fara meniu si ii intreaba direct pe italieni ce doresc.
- antipasti della casa, zice ea.
- naturalmente. creveti, scoici? intreaba chelnerul.
- sì, perfetto.
- carpaccio de vita?
- excelent, se bucura italianca.
- si sotul ce doreste?
- eu vreau paste amatriciana.
- vin alb? mai adauga chelnerul pe lista.
- aduc aperitivele odata cu pastele, da?
- nu, nu, striga ea dupa chelnerul care plecase deja. mi-e foame!
chelnerul striga si mai tare peste masa mea si a englezilor:
- deci unul mananca si altul se uita si invers?
- sì, perfetto, raspunde ea cu un zambet larg si sincer.
chelnerul se indeparteaza si repeta cu voce tare intreaga comanda catre un altul care era la intrarea in restaurant. in tot acest timp, englezii inca studiau meniul. meticulosi, citind pagina cu pagina, comparand preturi. din cand in cand ea il mai intreaba ce inseamna “pesce fritto” sau daca sa ia si vin. el isi face niste socoteli si apoi o sfatuieste sa comande meniul pentru cina – contine mai multe feluri de mancare, apa si o sticla de vin. ea e de acord, dar sa imparta impreuna un singur meniu, e totusi prea multa mancare pentru ora 20.30. italienilor le venisera deja aperitivele, femeia se intinde peste masa si isi toarna un pahar din sticla de apa lasata de chelnerul care acum se mutase la masa englezilor sa ia comanda. il cheama pe celalalt care stia mai bine engleza si incepe dialogul lui babel. englezul ca vrea un meniu de cina de 40 euro, italianul ca nu contine si vin, ca are doar apa. englezul ca vrea vin alb, italianul ca ii recomanda meniul de 50 euro, englezul ca vrea sa imparta cu sotia, italianul ca are si scoici, englezul ca nu vrea multe fructe de mare, italianul ca sunt proaspete, ca le mai pune si carpaccio, englezul apuca sa zica perfect. italianul se intoarce catre ei si ii intreaba.
- due menu 50, sì? repeta el intrebarea vizibil agitat.
englezii se uita unii la altii si intr-un final incuviinteaza din cap. in mai putin de 10 minute le-a mai lipit doua masute de cea la care stateau, pe care le-a umplut cu 9 farfurii si farfurioare. pe toate erau asezate ca la expozitie diverse feluri de fructe de mare, somon, carpaccio si niste cartofi.
chelnerul elibereaza masa italienilor si nu apuca sa puna intrebarea, ca femeia anticipeaza si raspunde:
- il caffè e tiramisù!
- sì, perfetto, signora!
ma intorc cu privirea spre masa englezilor si ii vad cum se chinuiau sa imparta intre ei felurile de mancare. ba mai mult, barbatul ii aduce aminte ca mai au “primo si secondo piatto”. femeia ofteaza si se intoarce speriata catre chelnerul care se apropiase de masa lor:
- fara cafea, dulce sau digestiv, va rog! isi recapata apoi calmul englezesc si continua sa manance cu infranare ultimele doua scoici ramase in farfurie.