era una dintre putinele sambete cu soare si am plecat pe jos pana la gelateria din cartier. nu imi place neaparat locul, inghetata e obisnuita, iar tipa de acolo zambeste foarte rar. nu am incredere in oamenii care nu zambesc, dar au inghetata cu lavanda si magazinul cu vespa rosie langa.
imi aduc aminte ca am si o carte in geanta si ma hotarasc sa raman pe banca de afara sa citesc. imi pun castile in urechi, dar uit sa dau play. cred ca am stat cam o ora acolo, timp in care s-au asezat langa mine 3 cupluri.
cuplu 1.
asortati amandoi in nuante de bleumarin si bleu, ea supraponderala, el slab. ea isi luase 4 cupe, el doar 2. din cand in cand inmuia lingurita si in cornetul lui, iar el o stergea la gura cand se mai prelingea inghetata pe barba. radeau mult, pareau fericiti. nu erau vorbareti, ii apropia insa placerea comuna de a linge languros fiecare cupa de parca se pregateau sa intre curand in dormitor. la un moment dat mi s-a facut jena sa ma uit cu coada ochiului si am incercat totusi sa citesc. hohotele de ras mi-au amintit ca nu dadusem play, dar am preferat sa ii aud pe fundal. ma binedispun oamenii cu bucurii simple. cei care vorbesc putin, dar se inteleg bine. la un moment dat i-a zis fetita draga, lucru care m-a facut sa zambesc. dupa 10 minute au plecat, iar pana s-a asezat urmatorul cuplu am ascultat melodia care imi aduce aminte de momentele in care radeam si eu in hohote.
cuplu 2.
era de o tristete apasatoare, desi din cand in cand isi zambeau cu gura pana la urechi. aveau in jur de 35 ani, ea purta verigheta, el nu. tinea fiecare in mana cate un cornet, iar in cealalta telefonul. din cand in cand isi povesteau ce se intampla online. asa am aflat ca vladimirestii sunt in grecia si ca au un copil urat si cu capul mare. irina e imbracata ca o curva, iar dragos sigur e gay dupa blugii mulati, de bulangiu. comentariile acide si de prost gust le facea el, ea aproba cu un zambet absent. uneori nici nu ridica ochii din telefonul ei. nu mai stiu cine a postat poza cu biletele de la coldplay, dar am aflat ca oamenii care merg la concertul lor sunt expirati si obositi. aici am zambit din nou, amintindu-mi de cea mai faina experienta de la concertul de anul trecut. as fi vrut sa il intreb daca un concert kasabian imi spala pacatele si ma face un pic mai hipsterita, dar nu cred ca ar fi inteles gluma. asa ca raman la concluzia ca sunt obosita si citesc cateva randuri din carte. tace si el, tace si ea. dintr-odata exclama contrariat ca andrei vrea sa isi cumpere apartamentul din floreasca, ca e un prost care o sa stea intr-o cutie de chibrituri care pute a pisat de batrani, ca nu are de gand sa intre in casa aia nici daca o renoveaza si cumpara mobila natuzzi. ca mirosul ramane, e impregnat acolo din anii 60, nu mai iese nici dupa 100 ani. ea incearca sa il imbuneze aducandu-i aminte ca andrei a fost la ziua lui si ca i-a adus parfumul ala scump, asa ca a promis ca se mai gandeste. m-am bucurat atat de mult cand s-au ridicat sa plece, incat as fi inchis gelateria de teama sa nu se intoarca. mai ascult o melodie si imi reconfirm decizia de a oferi altora atat cat merita sa stie, pentru ca si din putinul ala isi vor hrani rautatea si placerea de a comenta vietile altora.
cuplu 3.
55-60 ani amandoi, au iesit indignati de severitatea tipei de la gelaterie si s-au asezat unul langa altul tinandu-se de mana. ea avea o rochie cu flori, sandale si o plasa de mega image pe care o purta cu o eleganta, care o facea sa para un accesoriu esential. pe el nu l-am observat foarte bine, dar mi s-a parut ca avea un tatuaj pe piciorul drept. timp de 15 minute am aflat despre utilitatea uleiului de cocos, despre coacazele din congelator pe care trebuie sa le scoata neaparat in seara asta ca maine dimineata sa fie gata prajitura pentru drum, ca la h&m se gasesc palarii de paie ieftine si ca la afi cotroceni e program prelungit in weekend. din cand in cand ea confirma ca pentru sine ca italia e ferita de atentate, iar el repeta ca la anul vor merge si la como. gata cu parisul sau berlin, noroc ca le-au vazut si pe alea cat au fost tineri si nepasatori. el ii reaminteste ca nu au ajuns in moscova, ea rade si il trage de obraji, in timp ce il intreaba daca inca ii mai sta gandul la rusoaica aia. el o pupe pe frunte, iar eu ma ridic cu gandul ca oamenii nu trebuie judecati, nici macar dupa ce le cunosti povestea.
fara cuplu.
ascult melodia ta in drum spre casa si imi aduc aminte ca lumea e plina si de oameni care nu stiu sa zambeasca, care vor fi vesnic nemultumiti de viata lor, dar vor incerca sa o schimbe pe a altora. de cei care nu iti raspund niciodata la salut si de altii care abia asteapta sa te vada vorbind cu un alt barbat ca sa aiba subiecte de comentat la pauza de pranz. de prieteni care nu te vor sustine in ceea ce faci si carora tot o sa le raspunzi la telefon. de oameni care stau numai cu ochii in telefon si de altii care traiesc povesti scurte, dar intense.
zambesc gandindu-ma ce ai zice daca le-as scrie pe toate intr-o carte, sub pseudonimul pe care mi l-am ales pe calea victoriei la 3 dimineata, in singura noapte din cursul saptamanii cand ploua torential.