invelita in prosop si intinsa pe masa de masaj, asteptam ora mea de relaxare. imi propusesem sa elimin orice gand negativ si eram convinsa ca am gasit reteta unei vieti echilibrate intre ora de yoga si masajul de relaxare.intra domnisoara, isi afunda mainile intr-un borcan mare de crema si eu la randu-mi incep sa ma afund intr-o stare de contemplare a serii dinainte. in cateva secunde muzica de pe fundal incepe sa devina din ce in ce mai alerta, intr-un crescendo care ma face sa uit rapid de imaginile tip la dolce vita din mintea mea. imi inchipui ca astea sunt ritmurile noptilor care devin dimineti in ibiza si ma uit in jur sa fiu sigura ca nu visez. imi formulez in minte rugamintea de a inchide muzica, dar nu am inca energia necesara. la un moment dat aud un jingle si numele unui radio, sunt deja prea mirata ca sa reactionez. sunt sigura ca din clipa in clipa trebuie sa apara cineva cu camera ascunsa si ma gaseste pe jumatate dezbracata, invelita in prosop. domnisoara imi ghiceste gandurile si inchide muzica. nu isi cere scuze, mergem mai departe cu relaxarea.
dupa alte cateva minute, la geamul nostru cu fereastra deschisa, incep sa se auda voci. disting glasul unei bunici care isi intreaba nepotica de ce e julita in genunchi, vocea unui copil mic ii raspunde, bunica o intreaba cand a patit asta, fetita vorbeste din ce in ce mai tare, la un moment dat intervine si vocea tatalui care o intreaba pe bunica de ce nu urca la ei, ea ca e racita si nu vrea sa ii transmita virusul norei insarcinate, copilul tipa ca o sa aiba un fratior, bunica rade, tatal tace si dupa o vreme este din nou liniste. incep sa ma uit cu coada ochiului dupa aerul conditionat ca sa o rog sa inchidem geamul, dar constat ca nu este in camera. mergem mai departe cu relaxarea, simt ca umarul drept este in continuare incordat si ma doare.
incepe sa imi fuga gandul la crevetii cu branza feta si zambesc. incerc sa ma eliberez de orice gand, chiar si de cele cu miros de vacanta la malul marii. ma intreb ce ar fi daca m-as sui in masina si as pleca pana la mare, zambesc din nou. soneria unui telefon ma trezeste brusc la realitate. cred ca domnisoara uitase sa isi puna telefonul pe silentios, dar nu am de gand sa ii spun nimic. se mai intampla. aud dintr-o data ca initiaza o conversatie "buna ziua, salonul...cand doriti sa va programati? drenaj limfatic sau...perfect, va asteptam vineri la ora 13." ma dezmeticesc si imi dau seama ca ma masa cu o mana si cu cealalta raspunsese la telefon. tot nu spun nimic, mergem mai departe cu relaxarea.
bunica, fetita si tatal se intorc sub fereastra noastra dupa cateva minute. in departare se aude o salvare si ma bucur totusi ca eu sunt intinsa pe o masa de masaj. bunica il intreaba ingrijorata de ce se comporta asa, el ii spune ca atmosfera de la birou e apasatoare, oamenii plang in fiecare zi, incertitudine. fetita incearca sa le acopere vocile cu un cantec, bunica il intreaba rastit ce face cu banii, vrea sa stie daca ii muta la alta banca, sunt totusi 60.000 euro. el nu stie, sa ii mai lase acolo, ea ii sugereaza ca ar fi cazul sa se mute la ei la vila, mai ales ca vor mai avea un copil, sa isi bage mintile in cap ca pot sa stea la etaj unde nu ii deranjeaza nimeni, el ii reaminteste ca luiza nu e incantata de asta, ea ii repeta nervoasa ca luiza nu mai lucreaza de atatia ani, deci sa lase fitele, el zice pe ton sa termine cu prostiile astea si dupa cateva minute se asterne din nou linistea. undeva in departare se aude sirena unei alte salvari.
ma gandesc la fetita, la luiza, la crevetii mei, la orele de yoga, la faptul ca sunt nedisciplinata, imi fac scenarii care nu se vor adeveri niciodata. as vrea sa ii scriu, as vrea sa imi scrie el primul, nu ma mai relaxez, incepe sa ma doara si umarul stang. ma uit la ceasul de pe perete si astept sa se faca ora 13. domnisoara imi multumeste, eu ii multumesc cu jumatate de gura si ma intreaba daca mai facem o programare. gasesc o scuza cum ca sunt ocupata in perioada urmatoare si mi-e ciuda ca nu am plecat la mare.
Imaginea de aici
Imaginea de aici