povestea din notes, scrisa intre playlist-ul de drum lung si cantecele napoletane (...)
a urcat cu un etaj mai sus, ies pe palier sa ma uit dupa el. ii strig din nou etajul, desi o mai facusem si cand sunase la interfon. imi repet in minte lucrurile pe care le stiu despre el, il vad si incep sa tremur si mai tare. unde sunt ochelarii de baiat cuminte si parul lung, dat peste cap? intra val-vartej in bucatarie, cu tot cu rucsacul mare pe care il tot freca de usa sau de pereti. se plimba agitat pe hol, pare ca are si el emotii. inceputul conversatiei e tensionat si greoi, nu gasim cuvintele potrivite si nici subiecte comune.
il intreb daca ii e foame, imi zice ca e lihnit, a mancat doar un sandvis oribil de 5 lire, il intreb daca vrea un pahar de vin, daca vrea apa, daca ii e cald, daca mananca rosii, daca e din sud sau din nord, daca vorbeste germana, daca are vreun plan, daca doarme cu perna mica sau mare, ce zodie e, si asa imi dau seama ca s-a facut aproape 2 si mai am putine ore de dormit. ii arat camera lui, ma duc intr-a mea, ma gandesc sa blochez totusi usa, ca am uitat cele doua foarfece in bucatarie, dar nu mai ies, il aud pe hol si poate are nevoie de scrumiera, ies, imi cer scuze ca am dat buzna asa, nu stiam ca…imi cer scuze in casa mea? intru, ii intind scrumiera, ma intreaba daca vreau sa stam la o tigara pe balcon, ii zic ca eu lucrez, ca el e in vacanta, somn usor, noapte buna si pana la 4 nu reusesc sa adorm. ma deranjeaza lumina aprinsa in camera, simt cand schimba canalele TV, cand ofteaza, cand pune telefonul la incarcat, cand cotrobaie in rucsac, vreau sa ii dau mesaj sa inchida lumina, atipesc, aud zgomote, ma ridic din pat si ma gandesc ca merit sa ma chinui toate noptile cat o sa fie acolo, sa ma zvarcolesc, sa nu dorm. apoi ma uit la ceas si dintr-odata e 7.30.
e inca acolo, ma uit 5 minute la el si zambesc. strang puloverul de pe jos, parfumul asta mi se pare foarte cunoscut. pun pernele intr-un colt si foitele de tutun pe masa. toate hainele sunt rasturnate langa comoda, lentilele de contact intr-o cutie, pe jos. nu imi pun papucii sa nu fac zgomot, pare ca ingana ceva, merg pe varfuri, nu imi iau camasa alba ca nu e calcata, ma uit din nou la el si zambesc. parfumul asta mi se pare foarte cunoscut. las cerealele pe masa, iaurtul in frigider si inchid usa incet. ce ciudat e sa ramana acolo! lumea vorbeste, casuta se umple de mailuri, toti se agita, se cearta, nu inteleg de ce oamenii cunoscuti sunt atat de rai intre ei si de ce oamenii necunoscuti iti inteleg mai bine trairile, emotiile si nu iti judeca alegerile. de ce ei sunt mereu acolo si eu tot aici. nu stau cu teama ca o sa plece, stau cu teama ca e tot acolo. ma saluta zambind incurcat, sta sprijinit de rastelul de biciclete, mananca cu ambele maini, se murdareste de sos, scapa firimituri pe jos si imi tot spune ce alegere buna am facut cu locul asta. il asigur ca ma pricep sa gasesc locuri faine, mai ales in bucurestiul care a devenit al meu de multi ani. sau pe care inca il mai cred al meu, desi croissantul nu e cu fistic, e 7 days, cafeaua e o zeama fara gust, iar soferul de uber e un fost actor de filme porno. nu rade si asta ma incurca putin. de obicei am acest efect destul de rapid si cu persoanele necunoscute. inca e precaut, ceea ce ma face si pe mine sa fiu la fel. in seara asta stam impreuna pe balcon cat fumeaza o tigara, ma plang ca am mers mult pe jos, ma ridic, somn usor, noapte buna si ma gandesc iar ca am lasat foarfecele in bucatarie.
doarme cu fata spre camera mea si cand ies aproape ma bufneste rasul. hainele parca formeaza o panza de paianjen prin sufragerie, periuta de dinti e la baie langa a mea, o ridic si o mut mai departe. nu mai simt niciun parfum, poate mi s-a parut, uneori mi se pare ca parfumul lui inca e peste tot, ca barbatii de dupa se dau cu acelasi parfum. inchid usa incet, ma gandesc cat de rai sunt oamenii intre ei, se face din nou seara, ultima. lume multa, terasa, restaurant, bar, club, dans, freestyle pe ritmuri reggae, sosete lungi in adidasi murdari, hohote de ras, intai multi, apoi noi 4, apoi 2, jumatate de sticla de alira, pahare ciocnite, primul rasarit dupa 2 ani, tigari rasucite, cuvintele alea pe care nu le-am mai auzit demult, sau niciodata, multe povesti, povesti despre familie, relatii, el, eu, visuri, video-ul cu el si green day, aurora boreala, malaezia, dansul din mijlocul sufrageriei, multe povesti, usa ramasa intredeschisa, un "somn usor" soptit de pe canapea, un raspuns de noapte buna din pat. o poveste pe care cativa vor crede ca o cunosc, multi ca au citit-o aici, putini ca au inteles-o. de fapt este o alta poveste despre care nu o sa scriu niciodata.
Imaginea de aici