stau cu knausgard in brate si nu reusesc sa citesc nici macar cateva randuri. repet aceeasi fraza de 4 ori - “noptile nesfarsite de vara, atat de luminoase si deschise, cand ne plimbam prin baruri si cafenele in diferite parti ale orasului, in taxiuri negre, singuri sau impreuna cu altii, cand starea de betie nu era ceva amenintator, distructiv, ci un val ce ne ridica tot mai sus, incepusera sa se intunece incet si pe neobservate, cerul era parca prins de pamant…si noaptea de vara usoara, schimbatoare a devenit dintr-odata de neimaginat, ca un vis pe care in van incerci sa il recapitulezi cand te trezesti.”
o data, de doua ori, de patru ori aceeasi fraza repetata constient si cu voce tare. apoi realizez ca mi-e atat de familiara, de parca m-am asezat acum 10 minute in pat si am inceput sa scriu o poveste despre vara asta care acum miroase a inceput d-ala de toamna cum imi place mie. toamna care incepe mereu cu mine, indiferent daca as fi vrut sa fie inca primavara si eu sa fiu inca acolo, suspendata intre vis si realitate. toamna incepe cu mine, iar eu in fiecare dimineata incerc sa recapitulez cate un vis. uit ca a fost vara, de parca ieri era inca inceput de iunie, cel mai trist inceput de iunie.
in casa miroase a tigara, pare ca e cineva pe balcon si fumeaza. ma ridic si ma uit pe fereastra, simt rotocoalele de fum cum se invart in jurul meu. in weekend am visat iar ca stateam la masa cu un necunoscut si ne povesteam vietile. radeam in hohote si ma gandeam cat imi place seara aia, in timp ce el rasucea in mana filtre de tigara. ii spun un secret ca intotdeauna mi-au placut barbatii care fumeaza, el zambeste si ma mai intreaba altul, ii spun ca mi-ar placea de ziua mea sa primesc o sticla de disaronno, una de chambord si o carte de sandra brown, rade in hohote, il intreb si eu despre secretul lui, imi spune ca ii place uneori sa faca pipi in cazile de hotel, rad in hohote, mai comandam 2 pahare de prosecco, mai bem inca pe atat, ne ridicam, ne sprijinim, ne imbratisam fara nimic altceva, oprim la un supermarket pe academiei si cere toate cutiile de paste pe care le au, il intreb daca e nebun, iese afara cu 2 pungi pline, imi zice la multi ani, il intreb din nou daca e nebun, imi zice ca a inteles ca imi plac pastele, radem in hohote, caram fiecare cate o plasa, ne imbratisam si nimic altceva, oprim la ateneu in fata (nu imi amintesc cum de am ajuns acolo asa repede si nici unde au disparut pungile), ii zic ca nu vreau sa ma marit, imi zice ca e tare norocos, radem in hohote, ii spun ca am glumit si el ca pleaca. ma trage de obraji si eu ma gandesc ca nu mai sunt demult machiata (…) nici nu stiu daca am visat toate astea sau unele le-am mai adaugat pe parcurs, doar pentru a-mi hrani propria vanitate. asta cu pungile de paste am auzit-o de la un coleg care asa si-a cucerit actuala sotie si povestea ma daduse pe spate la vremea respectiva. ei fiind amandoi italieni efectul a fost cel scontat, dar eu o sa schimb visul meu cu un barbat necunoscut care mi-a cumparat toate eugeniile de la supermarket cand o povestesc altcuiva. pare mai autentica asa.
astia de la banca mi-au trimis un mail in care ma intreaba ce imi doresc de ziua mea. daca as fi baut cateva pahare de vin le-as fi spus de cele doua sticle de alcool si m-as fi amuzat de una singura. pe instagram ma apuc sa sterg toate conturile pe care le urmaream si care propovaduiau o viata ideala, cu machiaje impecabile dimineata, cu hainele lor colorate si buzele intredeschise, cu dantelele si chilotii calvin klein si incep sa recapitulez visele din ultimele nopti si sa ma gandesc ca ar trebui sa ma urmaresc din cand in cand pe mine. fara machiaj dimineata si cu fata imperfecta, cea care nu mananca croissante la bistro-uri lunea, ci infuleca pe fuga un foietaj in timp ce alearga in bensimoni si fuste cu pliuri spre birou, cea care primavara poarta dantele, trenciuri si pantofi cu toc, dar si cea care e fericita ca i-a venit noul aspirator sau ca a gasit cartile elenei ferrante la reducere si inca viseaza la o trotineta, cea care stie cine e ygritte, dar nu o sa faca niciodata o pasiune pentru snow, pentru ca e indragostita in secret de knausgard, cea care isi face mereu planuri si ganduri de duca, cea care schimba playlist-uri de drum lung, dar si cea careia i se face dor de casa dinainte sa plece. cea cu care incepe fiecare toamna si tot cea care se indragosteste de 2 ori pe an. intotdeauna primavara devreme si toamna tarziu.
imaginea de aici