eu cu cartile lui ferrante intinse prin camera, tu inca
butonand tastele laptopului la miezul noptii. eu cu selfie-urile cu casca de
snowboard, tu cu excelboard, tableau de bord si altele care te tin inchis in
acvariul ala. eu cu gandul la barul de la parter, tu obisnuit cu room service.
eu cu limba arsa de cafeaua fierbinte, tu cu ochelarii aburiti de la canile de
ceai. tu la a saptea tura de parc dimineata, eu cu draperiile trase. eu cu
pielea sarata, tu obisnuit sa faci imediat dus si sa te intorci cand nu mai
sunt acolo. eu ma supar, tu ma impaci mereu. tu te superi, eu ma intorc cu
spatele si iti strig ca esti cam rasfatat.
nu ma pricep sa descriu pragmatismul tau declarat, dar
imi place cand spui ca eu ma pricep mai bine la oameni. de fiecare data cand
imi povestesti cum a fost ziua ta, mi se pare ca esti mai destept ca mine, dar
apoi iti povestesc cum a fost ziua mea si imi dau seama ca eu traiesc mai
intens. tu traiesti dupa orele cu PM sau
de vineri pana duminica. prima viata intens si pe ascuns, a doua din obisnuinta
si in vazul tuturor. eu incerc sa ma bucur de rutina mea, desi uneori ma da
peste cap ca nu e locul meu acolo. tie iti place, pe mine ma face sa cred ca
pierd timpul. eu sunt in trecere, tu te gandesti cum sa faci sa stai mai mult.
eu iti descriu o intamplare banala in 400 cuvinte, iar la final tu razi in
hohote si ma intrebi de ce nu scriu mai des. tu uneori intri si te asezi tot la
laptop. nu spui nimic, te incrunti, iti treci mana prin par foarte des, te
incrunti iar, te intreb daca vrei un ceai, imi spui ca e tarziu, eu iti repet
ceai, nu cafea, tu zici doar “ah”, apoi deschizi mai multe fisiere. uneori mi
se pare ca pot sa iti citesc in ochi toate cifrele alea pe care le ascunzi
acolo. ma gandesc sa iti spun asta pentru ca te-ar face sa razi. sau macar sa
zambesti. o las balta si ma duc la dus, asteptand. cand am asteptat destul, te
strig. raspunzi, dar nu te ridici. uneori as vrea sa nu insist, sa vii de
bunavoie. alteori imi dau seama ca daca ai fi venit de bunavoie, nu mi-ar mai
fi placut la fel. pare ca entuziasmul tau incepe si se sfarseste in fata
ecranului, dar apoi suntem noi doi, cum nu mai sunt alti doi in orasul
asta. in alte orase sigur mai sunt, dar aici, acum, la etajul asta, intre orele
astea, sigur suntem cei mai indragostiti oameni neindragostiti. iti spun asta,
tu zambesti si ma tragi spre tine. as vrea sa iti fac o fotografie pe ascuns,
dar sa fie asa din fata. sa iti prind ochii in care se reflecta alunitele mele
de pe umeri.
tu mereu cu cateva lucruri in bagaje, obisnuit cu camere de
hotel. eu mereu nemultumita ca nu plec mai des. tu cu dor de intors acasa, eu cu dor de duca.
tu mereu cu geanta de laptop dupa tine, eu mereu ma prefac ca l-am uitat acasa.
tu cu pragmatismul exagerat si atunci cand iti numeri paharele de vin. eu
nervoasa ca nu pot sa beau niciodata mai mult de un pahar de orice. tu poti sa
fumezi si totusi nu o faci. eu nu pot si totusi uneori visez ca ascult
cigarettes after sex in timp ce fac asta. in timp ce fumez, desigur. tu serios
cu si fara ochelari. eu cu ochelarii prin buzunar, murdari de fond de ten, ii
sterg pe graba in timp ce intru in sedinta. tu imi spui ca pot mai mult, eu iti
raspund ca nu stiu cat de mult. tu mereu imi lauzi entuziasmul, priceperea cu care
potrivesc cuvintele, eu mereu iti spun ca mi-as dori sa fiu introvertita si
desteapta ca tine. camera mea e mereu ordonata, in casa mea mereu ordonata,
unde exista un loc pentru fiecare lucru, dar unde nu stiu niciodata daca ar fi
loc si pentru dezordinea ta. azi as fi vrut sa fie totul cu susul in jos si sa
iti gasesti singur un colt unde sa iti arunci geanta de laptop si sa iti spun
bine ai venit acasa. m-am chinuit sa plang cu gandul asta, mi-am mai pus un
pahar de vin si melodia aia de o puneam mereu dupa, dar tot nu am putut. eu cu
povestea mea cu final fericit, tu cu cea care nici nu a inceput inca. eu mereu
cu visul asta pe care nici macar nu stii ca il am. eu fara curaj, tu fara
dorinta. eu scriu povesti despre noi, tu deschizi excelurile dimineata si le
mai inchizi a doua zi la aceeasi ora. si totusi suntem cei mai indragostiti
oameni neindragostiti pe care ii cunosc, crede-ma pe cuvant. ca oricum nu ai
timp sa cauti altii.