Sfantul Valentin (2)

numele meu este valentin si de patru ani, sapte saptamani si patru zile sunt indragostit de o alta femeie. ma repet deja, sa trecem la acea zi in care iubita mea actuala s-a simtit jignita ca de un martie i-am adus cadou doar cincisprezece lalele.

m-a enervat atat de tare nemultumirea vesnica, venita dupa cateva weekend-uri in care nu voia decat sa coacem cartofi, sa invartim spatula in cratita, sa mergem la un film la mall, avea dureri continue de cap, de spate, de umar drept, de deget stang, incat felul in care si-a dat ochii peste cap, multumindu-mi in sila, fara ca macar sa se uite la mine, a pus capac acelei perioade. i-am spus calm ca e o acritura, i-am recomandat sa manance ceva dulce, si am iesit trantind usa. am condus prin oras fara o tinta precisa, am format numarul lui catrinel de zece ori, am inchis de tot atatea ori, mi-am pregatit discursul cu voce tare, dar mi se parea patetic sa joc rolul barbatului nemultumit de ceea ce are acasa. ca sa fiu sincer, mereu mi-a fost sila de barbatii care atrag cate o femeie in pat, plangandu-se continuu de femeia langa care traiesc. nu asta era motivul pentru care as fi vrut sa inchei relatia cu bianca, nu faptul ca ma gandeam de ceva vreme la alta femeie m-a determinat sa plec pentru prima data din casa dupa o cearta, ci faptul ca nu o mai puteam suporta nemultumita, eram de prea multi ani intr-o lupta continua in care m-a chinuit cu vesnica provocare de a-i demonstra cat de mult o iubesc. nu aveam chef de serialul ei preferat, nu o iubeam, nu puteam sa ii duc masina la reparat luni, nu o iubeam, nu voiam sa merg la ikea sa cumparam perne, nu o iubeam, nu i-am adus geanta furla de ziua ei, nu o iubeam, nu eram atent la ce isi doreste, nu tineam minte ca mi-a spus de zece ori ce i-ar placea, evident ca nu am uitat, dar am facut-o intentionat. am ajuns tarziu acasa, era suparata inca si am dormit separati. o stare care m-a facut sa plutesc, de parca mi se luase o piatra de pe inima, de fapt de pe mana dreapta, amortita intinsa peste partea ei stanga.

ziua urmatoare la birou era plin de martisoare, ghiocei, vaze rasturnate, plastice, fuste mulate, pantofi de piele intoarsa, urme de ruj pe obrajii barbatilor care imparteau atentii in toate partile. am lasat alti colegi sa se afirme, nu aveam dispozitia necesara. catrinel a ajuns pe la 10.30, in blugii drepti, albastru deschis, sacou bej, balerini si parul rasucit intr-o coada. s-a dus sa isi faca o cafea si s-a intors sapte minute mai tarziu, m-a mirat ca nu a oprit-o nimeni pe drum la cat de populara devenise. s-a asezat, insa nu a apucat sa deschida laptopul pentru ca a aparut cohorta de barbati cu bratele intinse. pe masura ce ii imbratisa cu entuziasm si impartea zambete peste tot, am simtit ca mi se inrosesc obrajii si ma cuprinde o stare de neliniste. de unde atata bucurie pentru nimicurile alea pe care le primea? de ce se prefacea ca ii face placere, cand se vedea clar ca nu erau genul de lucruri pe care le-ar fi agatat de gulerul sacoului, sau le-ar fi pastrat macar intinse pe birou? pentru numele lui dumnezeu, erau cateva fire amarate de flori, de ce trebuia sa ii imbratiseze pe toti? dintr-odata, atitudinea indiferenta, acra, i s-ar fi potrivit mai bine ei decat biancai, speram sa reactioneze in sila, sa fie mai rezervata, ma ofticam ca i-am lasat pe altii sa imparta rahaturile alea din partea intregului departament, as fi putut sa fiu in locul lor. ma opreste in drum spre baie si ma intreaba ce s-a intamplat, fac pe indiferentul, ba mai mult, ma prefac surprins sa o vad, o mint ca o stiam din nou plecata, reusesc sa spun o rautate, ca sigur a facut vreo cucerire internationala, se uita la mine stramb, imi zambeste totusi si se intoarce pe calcaie intr-un fel in care imi spunea cat am fost de prost. 

numele meu e valentin si iubita mea actuala imi reproseaza ca nu stiu sa imi exprim sentimentele, la inceput a pus asta pe seama zodiei capricorn, acum da vina pe mama, pe nesimtirea mea, pe orice altceva care sa imi scuze comportamentul atunci cand m-a intrebat daca imi pare rau ca m-am purtat urat cu ea. pe mine ma macina cum ma purtasem la birou, ma gandeam cum sa imi cer scuze, ce sa ii cumpar care sa nu para un gest exagerat, sa nu ma duc chiar in genunchi, asa ca m-am prefacut bolnav si nu m-am dus ziua urmatoare la birou, am preferat sa lucrez de acasa. 

uitasem ca joi am promis ca ies cu mai multi colegi in oras, catrinel m-a evitat toata ziua, iar eu abia am putut sa lucrez, am stat mai mult cu ochii ridicati deasupra monitorului, incercand sa descifrez gesturile ei. m-am gandit sa o chinui si eu spunandu-i ca nu mai pot sa ies seara, dar daca nu i-ar fi pasat si as fi aflat ca nu dadea doi lei pe mine, nu eram inca pregatit sa confrunt adevarul, atata timp cat mai era inca o urma de speranta. am mers intr-un bar care nu ne placea deloc, nu stiu cine il alesese, noua persoane, nu mai tin minte cine erau ceilalti, ea avea un sarafan de blugi care ma incita teribil, am baut mult, a baut mult, muzica profita de starea in care eram, se juca cu noi, erau melodii de cearsaf, alea pe care le asculti cand duci o tipa acasa pentru prima data si vrei sa ii arati ce barbat esti, cum te unduiesti pe acorduri de blues, am stiut ca a baut mult cand a inceput sa se frece de mine de parca abia ma descoperise, de parca voia sa ne contopim unul intr-altul o data cu lana del ray, cu lumea toata, nu ma puteam abtine, bausem si eu mult, ameteam, nu ma mai desprindeam de mijlocul ei, dintr-odata pleaca la baie, o urmaresc inca tinand-o de mijloc, se opreste, se lipeste cu capul de perete, cu buzele spre mine si asteapta. se invarte totul in jur, imi plesnesc tamplele de emotie, trebuie sa profit de ocazia asta, asteapta, am gandurile amestecate, o strang tare in brate, de fapt am frant-o cu forta sub strangerea aia si am continuat drumul spre toaleta barbatilor. 

aveam sa-mi regret decizia mult dupa ce trecuse efectul celor zece pahare cu rom.

(…) continuarea intr-o poveste viitoare.